Sebastian Craciun

Sebastian Craciun

duminică, 25 aprilie 2010

Stagiunea Muzica la Palatele Brâncoveneşti - Recital Lucian Velciu - Program Chopin, Filtsch, Liszt


Un public numeros a venit duminică 25 aprilie în sala Scoarţelor a Palatului Mogoşoia, la un nou episod al Stagiunii Muzica la Palatele Brâncoveneşti - ediţia a II a. Protagonist a fost Lucian Velciu, unul dintre cei mai talentaţi pianişti ai tinerei generaţii, câştigător a numeroase premii la competiţii importante.
În debutul recitalului, Lucian Velciu a interpretat cu multă siguranţă şi stil Scherzo nr.1 op.20 de Frederic Chopin, apoi a reamintit publicului că este câştigător al Concursului Internaţional Carl Filtsch de la Sibiu, prezentând cu rafinament, una dintre lucrările compuse de copilul minune născut lângă Sibiu şi devenit elev preferat al lui Chopin - Barcarola în Sol bemol major. În final a reuşit o versiune interesantă a dificilei sonate în si minor de Franz Liszt. O lucrare gigant, impecabil prezentată din punct de vedere tehnic, un opus în care a reuşit etalarea unei palete coloristice bogate şi construcţia unui edificiu sonor impozant, prin reliefări tematice de mare subtilitate. Următoarea serată muzicală de la Palatul Mogoşoaia, va avea loc duminică 2 mai, de la ora 17, atunci când unul dintre cele mai valoroase cvartete ale ţării - Arcadia, anul trecut câştigător al concursului de la Hamburg, va prezenta două opusuri de Robert Schumann.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Concursul Drumul spre celebritate - Palatul Mogosoaia - 24 aprilie 2010



Sâmbătă 24 aprilie a avut loc la Palatul Mogoşoaia a opta etapă a concursului „Drumul spre celebritate”, eveniment organizat de Centrul Cultural "Palatele Brâncoveneşti" şi Radio România Cultural. Inviat special a fost clarinetistul Emil Vişenescu – solist –instrumentist al Filarmonicii „George Enescu”.
Etapa dedicată instrumentelor clarinet şi fagot a fost câştigată de clarinetistul Ioan Radu Greluş. El a obţinut 48 din cele 144 de puncte oferite în egală măsură de publicul alcătuit din elevi ai Colegiului Economic « Virgil Madgearu » şi de juriul de specialitate. Ioan Radu Greluş s-a calificat astfel în finala care va avea loc la Palatul Mogoşoaia pe 5 iunie 2010. Ioan Radu Greluş are 17 ani şi este elev al Liceului de artă din Sibiu. Vă reamintim că etapele precedente au avut următorii câştigători: chitaristul Robert Marian Caloian din Brăila, student la Facultatea de muzică din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov, percuţionistul Daniel Iudean, din Târgu Mureş, violoncelistul Octavian Alin Lup din Cluj Napoca, flautista Roxana Popescu, pianistul Mihai Ritivoiu, basul Iustinian Zetea din Baia Mare, toţi studenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi trompetistul Marian Cătălin Avasiloaie din Vaslui – student al Universităţii de Arte «George Enescu» din Iaşi.
Următoarea etapă a concursului se va desfăşura pe 8 mai. Este o etapă dedicată ansamblurilor camerale. La competiţie vor participa 21 de tineri muzicieni, membri a cinci ansambluri formate în cadrul facultăţilor de muzică din Iaşi, Cluj şi Bucureşti.

Aşadar Radio România Cultural şi Centrul Cultural “Palatele Brâncoveneşti” vă invită să participaţi la descoperirea tinerilor muzicieni talentaţi de astăzi şi să fiţi martori la Drumul lor spre celebritate, într-un proiect coordonat de Sebastian Crăciun.

Partener: ExcesMusic, prin programul Oportunităţi la tine acasă.
Parteneri media: Radio România Cultural, TVR Cultural, N 24 Plus, Şapte seri, Port.ro

duminică, 18 aprilie 2010

Concert Formatia vocal - instrumentală de muzică veche "Anton Pann" - Stagiunea Muzica la Palatele Brâncoveneşti



Duminică 25 aprilie la Palatul Mogosoaia, în prezenţa unui public extreme de numeros a avut loc un nou concert din cadrul Stagiunii “Muzica la Palatele Brâncoveneşti”. A fost primul concert de muzică veche românească, o călătorie prin trei secole de românism muzical, în care ghizi au fost membrii Formaţiei vocal –instrumentale de muzică veche Anton Pann, condusă de Constantin Răileanu. Ansamblul, înfiinţat în anul 2004, care s-a specializat în cercetarea şi interpretarea vechilor scrieri muzicale româneşti, iar până în prezent a reuşit şi editarea a patru compact discuri a electrizat audienţa interpretând lucrări semnate de Dimitrie Cantemir, din Codex Caioni, precum şi de Anton Pann şi Gheorghe Ucenescu.
Aşadar evenimentele culturale continuă la Palatul Mogoşoaia, iar problemele de ultimă oră apărute, procesul de retrocedare a domeniului, care va începe peste câteva zile, nu înfrânează în niciun fel desfăşurarea manifestărilor artistice.
De altfel organizatorii au dat asigurări că se vor găsi soluţii pentru păstrarea acestui simbol arhitectonic, istoric, cultural, pentru ca acest templu al spiritualităţii româneşti să rămână deschis publicului.

Concursul Drumul spre celebritate - Palatul Mogosoaia - 17 aprilie 2010




Sâmbătă 17 aprilie a avut loc la Palatul Mogoşoaia a şaptea etapă a concursului „Drumul spre celebritate”, eveniment organizat de Centrul Cultural "Palatele Brâncoveneşti" şi Radio România Cultural. Inviat special a fost profesorul Iulian Horez de la Universitatea a Arte „George Enescu” din Iaşi.
Etapa dedicată trompetei a fost câştigată de Marian Cătălin Avasiloaie. El a obţinut 51 din cele 186 de puncte oferite în egală măsură de publicul alcătuit din elevi ai Scolii Generale nr.56 « Jose Marti » şi de juriul de specialitate. Marian Cătălin Avasiloaie s-a calificat astfel în finala care va avea loc la Palatul Mogoşoaia pe 5 iunie 2010. Marian Cătălin Avasiloaie are 22 de ani, este din Vaslui şi urmează cursurile Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi. Vă reamintim că etapele precedente au avut următorii câştigători : chitaristul Robert Marian Caloian din Brăila, student la Facultatea de muzică din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov, percuţionistul Daniel Iudean, din Târgu Mureş, student la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, violoncelistul Octavian Alin Lup din Cluj Napoca, student la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, flautista Roxana Popescu, studentă a Universitătii Naţionale de Muzică din capitală, pianistul Mihai Ritivoiu şi basul Iustinian Zetea, ambii studenţi au Universităţii de muzică din Bucureşti.

Următoarea etapă a concursului se va desfăşura pe 24 aprilie. Este o etapă dedicată instrumentelor: clarinet şi fagot. La competiţie vor participa 6 tineri muzicieni din Constanţa, Sibiu, Reşiţa, Craiova şi Bucureşti. Invitat special va fi clarinetistul Emil Vişenescu, solist instumentist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti.

Aşadar Radio România Cultural şi Centrul Cultural “Palatele Brâncoveneşti” vă invită să participaţi la descoperirea tinerilor muzicieni talentaţi de astăzi şi să fiţi martori la Drumul lor spre celebritate, într-un proiect coordonat de Sebastian Crăciun.

Partener: ExcesMusic, prin programul Oportunităţi la tine acasă.
Parteneri media: Radio România Cultural, TVR Cultural, N 24 Plus, Şapte seri, Port.ro


marți, 6 aprilie 2010

Palatul Mogosoaia - REVENDICAT

Palatul Mogoşoaia, revendicat în instanţă de moştenitorii Marthei Bibescu


Urmaşii Marthei Bibescu au depus în instanţă o acţiune de revendicare a domeniului şi a Palatului Mogoşoaia. În cazul în care restituirea nu este posibilă, moştenitorii cer statului român să le plătescă valoarea de piaţă a palatului, evaluat provizoriu la 10 milioane de euro.

Christopher John Ghika, cetăţean britanic, şi sora lui, Jean Valentine Louise Ghika-Comăneşti, au depus acţiunea de revendicare la Tribunalul Bucureşti pe 12 martie, susţinând că, în calitate de moştenitori ai Marthei Bibescu, născută Lahovari, au drept de proprietate asupra complexului "Palatul Mogoşoaia". Cei doi sunt reprezentaţi în instanţă de casa de avocatură "Stoica şi Asociaţii", a fostului ministru al Justiţiei, Valeriu Stoica.

Cererea de chemare în judecată este însoţită de o serie de documente, printre care traduceri ale certificatelor de moştenitor, din care reiese că fraţii Ghika sunt moştenitorii domeniului de la Mogoşoaia, precum şi o serie de procese-verbale care detaliază ce suprafeţe, imobile şi obiecte erau pe domeniu la preluarea de către stat.

Instanţa de judecată a stabilit primul termen în acest proces pentru 26 aprilie.

Acţiunea depusă la Tribunalul Bucureşti este îndreptată împotriva statului român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a Ministerului Culturii, a Municipiului Bucureşti şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), precum şi împotriva Comunei Mogoşoaia şi a Centrului de Cultură Palatele Brâncoveneşti.

În acţiunea depusă în instanţă, cei doi moştenitori arată că Palatul de la Mogoşoaia, împreună cu mai multe dependinţe, parcul şi câteva zeci de hectare de teren arabil şi de livadă, a fost dobândit de Martha Bibescu de la soţul acesteia, Prinţul George Valentin Bibescu, printr-un "Act de donaţiune", datat 24 martie 1925, care a fost ataşat, în copie, la dosarul cauzei, contractul fiind înregistrat la Secţia de notariat a Tribunalului Ilfov.

Potrivit acţiunii depuse la Tribunalul Bucureşti, pe 2 martie 1949 , "în lipsa oricărui temei legal, Direcţia Gospodăriile Agricole de Stat a procedat la preluarea bunurilor Marthei Bibescu situate în comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov, bunuri constând în: 33 de hectare de teren arabil, 30 de hectare parc, 8 hectare teren cultivate cu pomi, 3 hectare teren cultivate cu plante de protecţie, 8.700 mp teren cu destinaţia de loc de casă, 28 de construcţii (dintre care două castele, 9 corpuri de clădiri având destinaţia de locuinţe pentru personal, o biserică şi alte corpuri denumite Casa mică şi Casa mare), produse şi producte agricole, inventar viu, precum şi întregul inventar mort".

Cei doi moştenitori ai Marthei Bibescu susţin că revendică doar parcul, terenul cultivat cu pomi, cele 3 hectare cultivate cu plante de protecţie, precum şi construcţiile şi terenul aferent acestora, specificând că nu fac obiectul acestui dosar terenul arabil sau inventarul complexului.

Moştenitorii Marthei Bibescu cer retrocedarea Palatului Mogoşoaia sau obligarea statului la plata valorii de piaţă

Martha Bibescu a fost expropriată fără temei legal de stat, în 1949, se arată în acţiunea depusă la Tribunalul Bucureşti de moştenitorii săi. Astfel, aceştia susţin că Palatul şi parcul de la Mogoşoaia sunt în posesia statului român fără ca instituţiile acestuia să deţină un titlu valabil de proprietate. De aceea, iniţiatorii acţiunii de revendicare vor ca instanţa să constate că fraţii Ghika sunt titularii drepturilor de proprietate asupra complexului şi să oblige instituţiile chemate în judecată să le returneze imobilul.

Pe de altă parte, cei doi moştenitori cer instanţei ca, în măsura în care imobilul nu poate fi restituit în natură, statul să fie obligat la plata valorii de piaţă a acestuia. În acţiunea de la instanţă se arată că Palatul Mogoşoaia este "evaluat provizoriu" la 10 milioane de euro, iar valoarea de piaţă a imobilului urmează să fie determinată prin expertiza ce se va fi cerută Tribunalului.

După naţionalizare, complexul de la Mogoşoaia a trecut de la o instituţie la alta

Moştenitorii Marthei Bibescu spun că, după preluarea de către stat, în 1949, "în mod abuziv şi fără temei legal", a Palatului Mogoşoaia, domeniul şi imobilele au fost administrate succesiv de mai multe instituţii, "fără să iasă însă din sfera de stăpânire a statului".

Astfel, în 1952, la trei ani de la naţionalizarea integrală a domeniului, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române (RPR), imobilul a fost transmis din folosinţa Ministerului Învăţământului Public, a Sfatului Popular al Capitalei şi a Ministerului Forţelor Armate, în folosinţa Comitetului pentru Artă, precum şi a Uniunilor Artiştilor Plastici, a Compozitorilor, a Scriitorilor şi a Arhitecţilor.

Trei ani mai târziu, în 1955, 12 hectare din parcul complexului trec din administrarea Ministerului Culturii în cea a Sfatului Popular al Capitalei, susţin cei doi moştenitori în acţiune, care arată că palatul a fost administrat de Muzeul Naţional de Artă al RPR până la cutremurul din martie 1977, când tot inventarul a fost evacuat în clădirea muzeului, instituţie care a administrat imobilul până în 1991.

Pe de altă parte, potrivit acţiunii depuse la Tribunalul Bucureşti, o suprafaţă de aproape 18 hectare din parcul complexului, situată în zona de nord a domeniului, a trecut în 1970 în administrarea Direcţiei Domeniului Public al Municipiului Bucureşti, pentru ca în 1990, printr-o Hotărâre de Guvern, să fie trecut în administrarea Centrului de Cultură şi Creaţie Mogoşoaia - Buftea. Un an mai târziu, în aprilie 1991, cele aproape 18 hectare de parc ajung să fie administrare de Trustul Domus, aflat în subordinea Ministerului Culturii.

În ceea ce priveşte palatul şi o parte din dependinţele situate pe domeniul de la Mogoşoaia, în acţiune se arată că acestea au fost trecute, în 1991, prin ordin al Ministerului Culturii, din administrarea Muzeului Naţional de Artă al României în subordinea Trustului Domus. În 1993, MCC înfiinţează Centrul Naţional de Cultură Mogoşoaia, care preia administrarea palatului. Ulterior, cele 12 hectare din parcul de la Mogoşoaia trec în administrarea Centrului, pentru ca în 2003, instituţia care i-a succedat, Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului, să fie trecută sub finanţarea CGMB şi a Ministerului Culturii.

În prezent, Palatul de la Mogoşoaia adăposteşte Muzeul Tradiţiei Aulice, în clădirile auxiliare de pe domeniu fiind amenajate spaţii de expoziţie, centre de conferinţă, un restaurant şi mai multe spaţii de cazare, după cum reiese din prezentarea de pe site-ul Centrului Cultural Palatele Brâncoveneşti.

IATA CATEVA DATE DESPRE MOSTENITOR

From The Times
September 1, 2003
Brigadier Prince John Ghika
Romanian who was sent to England in 1939 and went on to serve in the Irish Guards, fighting paramilitaries in Cyprus and Arabia
Recommend?
NOWADAYS it is rare for a brigadier in the British Army to be able to say that he began his adult life registered as an enemy alien. Yet, as his native Romania participated in the Second World War on the side of the Axis powers, that was exactly Prince John Ghika’s claim, even though he was still an Ampleforth schoolboy at the time.

Born in Paris in 1928, he was the elder son of Prince Dimitry Ghika Comanesti and Princess Valentine Bibesco. His father was studying law in France but the family roots and property were in Romania. The princely title dates from 1658, when the Ghikas were the ruling family of Moldavia and later, through a separate branch, of Wallachia. When the two principalities were combined under the Hohenzollern-Sigmaringen King Carol I in 1859, the family lost its ruling status but not the title or property.

Prince John’s early boyhood was divided between Paris and his father’s family house at Posada, Moldavia, or the Transylvanian foothills with his mother’s parents. There was also a family home outside Bucharest which his grandmother — the artist and writer Princess Marthe Bibesco — had restored after inheriting it as a ruined shell. This carefree and cosmopolitan life changed abruptly when, aged eight, he began a more frugal regime at a boys’ preparatory school, near Darlington.

Easter and summer holidays were spent in Romania, but the German invasion of Poland in September 1939 prompted his parents to send him back to England, accompanied by his grandmother.

From preparatory school he went to Ampleforth from where, after Romania declared war on the Soviet Union alongside Germany on June 22, 1941, his letters had to be sent through a proxy in neutral Switzerland. Then, on his 16th birthday, he was escorted from school to the local police station, where he was photographed and registered as an enemy alien.

The war over, while he studied for a classics degree at Worcester College, Oxford, his grandmother undertook what proved to be seven years of negotiation for permission for his parents to leave communist-controlled Romania. During his time at Oxford he became a British subject, so National Service followed his degree.

In 1951 he received a temporary commission into the Irish Guards, who have something of a reputation, as Ghika himself would put it, for welcoming oddball foreigners. Having been granted a regular commission, he embarked on a conventional Foot Guards career: commanding a company of 1st Irish Guards in Cyprus during the EOKA terrorist campaign in 1958; attending the Staff College, Camberley; and serving on the staff of the 4th Guards Brigade in the British Army of the Rhine. To his delight, one summer evening in 1956 his parents landed at Heathrow. It was 17 years since he had seen them.

When 1st Irish Guards were in the unpleasantly dangerous South Arabia in 1966, he commanded a company at Dhala on the Yemeni frontier. This small and isolated Arab town stands at around 4,000ft so the night temperatures are cool, but the threat of attack by dissidents from the desolate border region was constant. Several attacks, always at night, took place, in which the dissidents supplemented their AK47 assault rifle fire with anti-tank rockets — somehow obtained through middlemen from Belgium. The fin of such a missile which had narrowly missed him in the first few minutes of 1967 subsequently always stood on his desk.

He commanded the Guards Depot at Pirbright, 1969-1972, when the training syllabus was changed to place much greater emphasis on field training, at the expense of drill. After serving as Regimental Lieutenant-Colonel Irish Guards 1974-76 and promoted brigadier, he was appointed Chief of Staff of Headquarters London District, a post to which his charm and tactful manner made him particularly suited. By a curious coincidence, this assignment led to a renewal of his associations with Romania.

Long before the Ceausescu communist regime in Bucharest became notorious for its excesses and repression, indeed during a period when he enjoyed some status in the West for a political line independent of Moscow, Nicolae Ceausescu and his wife Elena paid a state visit to Britain. It was Prince John’s responsibility, seated on his horse, to command the parade of welcome outside Buckingham Palace. There had been a suggestion that, to avoid any possibility of giving offence to the visitors, he might take a few days’ diplomatic leave, but that was overruled and he commanded the parade without incident.

Before the visit, he was asked by the Ministry of Defence whether he would act as an interpreter, but at that stage he had not begun to relearn the language. Even then, something must have been known of Elena Ceausescu’s extravagant tastes as when the question arose, during discussion of the programme, where she should be taken shopping the answer was “Cartier”.

On leaving the Army in 1981, Prince John was appointed CBE and became Comptroller of the Services Union Jack Club in Sandell Street, near Waterloo. Having been opened in 1907, it was in urgent need of modernisation. Consequently the period of his stewardship until 1994 was one of renewal and promotion of the club’s greatly enhanced facilities.

From 1994, he served as chairman of the West Sussex branch of the Army Benevolent Fund and of the executive council of the Ex-Servicemen’s Fellowship centres. He was also involved in local charities, was a Samaritan volunteer and raised funds for a medical centre near his old family home in Romania.

Following the fall of the Ceausescu regime, in 1995 he and his wife received an invitation to visit Romania from the cultural foundation established in memory of his artist and writer grandmother. They were generously received and saw the Ghika family houses at Posada and Mogosea, spending one night in a guest bungalow in the grounds of the latter.

He married Judy Davidson-Smith in 1968. She survives him with a daughter and a son, who is a major in the Irish Guards and will continue the title, as Prince Christopher Ghika.

Brigadier Prince John Ghika, CBE, Chief of Staff Headquarters London District 1977-1981, was born on July 27, 1928. He died on August 2, 2003, aged 75.


NU AM NIMIC IMPOTRIVA DREPTULUI DE PROPRIETATE, DAR CRED CA TREBUIE SA NE PUNEM NISTE INTREBARI.
DE CE REVENDICAREA NU A FOST FACUTA IN TIMPUL VIETII ACESTUI MOSTENITOR?

"VALOAREA DE PIATA" A Palatului TINE SEAMA DE IMPORTANTELE INVESTITII CARE S-AU FACUT IN ULTIMII ANI ( RENOVARI, RECONSTRUCTII, REFACEREA PARCULUI)?

EXISTA RECHINI AVOCATESTI IN ROMANIA CARE SE OCUPA CU GASIREA DE DOCUMENTE, CU CONTACTAREA MOSTENITORILOR, CU REPREZENTAREA LOR IN INSTANTA SI COMISIONAREA LOR?

IN CAZUL ÎN CARE SE VA RESTITUI DOMENIUL ŞI PALATUL, Christopher John Ghika, cetăţean britanic, şi sora lui, Jean Valentine Louise Ghika-Comăneşti, CÂT TIMP VOR PUTEA INTRETINE PALATUL, CLADIRILE, PARCUL?

CARE SUNT PERSONELE CARE AU FOST ÎN SPATELE PROIECTULUI AFLAT PE MASA MINISTRULUI CULTURII LUDOVIC SPIESS, PRIN CARE SE DOREA TRANSFORMAREA PALATULUI ÎN CASINOU?


Daca Jean Valentine Louise Ghika-Comăneşti si Christopher John Ghika, pot demostra ca sunt mostenitorii acestui Palat sunt pentru restituirea lui si obligarea acestora sa nu-l instraineze, sa-l intretina si sa-i pastreze destinatia actuala ( muzeu, sala de concerte), pentru un număr de ani. ( minim 30 de ani)

De asemenea cred că 10 mil. de euro( daca evaluarea este corecta si daca se tine seama de starea initiala al Palatului si starea in care se afla astazi) nu este o suma mare pentru Primăria Bucuresti, Ministerul Culturii, Ministerul de Finanţe.