Sala cu orgă din Chişinău s-a dovedit a fi neîncăpătoare la ultimul concert organizat de Institutul Cultural Român, cu ocazia Zilei Naţionale a României. Mulţi melomani au urmărit concertul în picioare. În faţa acestui public numeros şi cald a evoluat Orchestra Simfonică Europeană, un ansamblu alcătuit din Orchestra Naţională de Coarde a Republicii Moldova şi un grup de suflători şi percuţionişti de la Filarmonicile din Timişoara şi Cluj.
În deschidere am putut asculta o versiune foarte bună a Rapsodiei I de Enescu, în care dirijorul Cristian Florea a reuşit o relaţionare specială cu ansamblul, care dus la construcţii interesante de o mare varietate coloristică. Apoi solista concertului pentru vioară şi orchestră de Brahms a fost Maria Florea, o violonistă foarte tânără, cu sunet frumos, care incă nu are forţa de a transmite, de a crea acea relaţie specială între muzică şi public. Cel mai important moment a fost în partea a doua, când a răsunat pentru prima dată dincolo de Prut, Simfonia I de George Enescu. A fost o interpretare de referinţă, plină de forţă, omogenitate, cu reliefări tematice interesante şi cu jocuri inspirate de nuanţe. Publicul entuziat i-a obligat pe muzicieni să biseze partea a treia a acesti creaţii enesciene. A fost una dintre acele interpretări inspirate care demonstrează că muzica lui Enescu este abordabilă, asimilabilă şi de care în timp te poţi îndrăgosti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu